Ana's Blog

Am întâlnit-o pe Didi într-o noapte cu vânt nesuferit, încremenită în mijlocul unei străzi întunecate, cu doi ochi luminoşi şi lacomi îndreptaţi către ea. Din când în când, scoate câte un ţipăt ascuţit de teamă, de neputinţă, de nenorocul de a se fi născut în stradă.

Alerg către ea, o împing din faţa roţilor, fără a mai băga de seamă că tarta cu fructe pregătită cu dragoste de mama stă să se prăbuşească. Îmi însuşesc cuvintele grele venite de la furiosul care nu observase cele 700 de grame învelite într-o blăniţă uşor murdară.

O ridic. Ne luptăm câteva clipe. Eu o vreau pe ea, ea nu mă vrea pe mine. Are tot dreptul, căci doar din cauza unor bipezi s-a adăpostit vreme de două luni prin iarbă şi scări reci de bloc.

Urc cele două etaje, cu tartă, cu pisică. Ţipăm, zgâriem, ne supărăm pe răpitor. Ceşcuţa cu lapte cald îi mai domoleşte din agresivitatea inocentă. Următoarea oprire: lădiţa cu nisip, ca şi cum pe stradă ar exista cursuri de bună purtare pentru pisicuţe.

Urmează o oră de explorat apartamentul şi-o plimbare la ceas de seară în ghiozdănel (unde-am dormit, ne-am ascuţit gheruţele şi-am făcut şi pipi pe prosopul verde). Promenada s-a dovedit în van, căci ţinta noastră, aveam să aflăm, era un cabinet veterinar non stop (scris cu majuscule) ce se închide la ora 22.

Amânăm clipele de groază provocate de vaccin şi pastiluţă deparazitantă pentru dimineaţă şi ne punem pe un somn adânc până în zorii zilei, când iar dormim în rucsac şi ne ascuţim gheruţele de pereţii lui (pernuţa albastră cu ursuleţi, norişori şi lună e intactă însă).

Aşadar, meet Didi, noul membru al familiei Ana&patrupezii. Avem carneţel de sănătate în care stă scris DeeDee, că doar avem personalitate, vaccinul dureros făcut, la fel şi deparazitările îndurate, căci nu ne plac nici puricii, nici viermişorii. Plus vitamine delicioase la gust, după cum a spus dna vet, şi mult chef de somn şi atenţie.

Şi, da, ne căutăm o persoană responsabilă, căci Ana e cam homeless these days.

Dovada că Didi e adorabilă :

.